,,Un portret este o lume de mister, pasională, de energii pozitive, de încântare și relaxare”                              Elena Grosu

Gabriel GROSU Pictor amator

Născut la 1 februarie 1971 în localitatea Cernavoda, județul Constanța, începe să picteze în anul 2016, lasându-și chemarea interioară să prindă aripi. 

Participă la expoziții de grup:

,,MultiVers” – Word Trade Center, Bucuresti, mai 2019.

,,Tablouri cu suflet” – Teatrul Național București, decembrie 2019.

,,Tradiție” – Muzeul Satului București, august 2020.

,,Artă si Tradiții” – Muzeul Țaranului Român, mai 2021.

,,Tablori cu Suflet” – Palatul Parlamentului, mai 2021.

,,România Interbelică” –  Palatul Bragadiru, iunie 2021.

,,Portrete” la Muzeul Literaturi Române, iulie 2021.

,,Coregrafia Artistului” – Teatrul Național București, ianuarie 2022.

,,Arhitectură Citadină” ” – Universitatea de Arhitectură și Urbanism ,,Ion Mincu” București,  martie 2022.

,,File de Istorie” – Salonul Cerchez al Muzeului Național Cotroceni București,  iunie 2022.

,,Ilustrații Literare” – Muzeul Național al Literaturii Române București,  iulie 2022.

,,Forma”  – Muzeul Geologic National București,  octombrie 2022.

,,Artă Românească”  – Senatul României, București,  noiembrie 2022

,,The Loop: Inimă & Puls & Reload” – Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București, ,  decembrie 2022.

,,Monocromatic”  – Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București, ,  mai 2023.

,,Autoportret”  – Muzeul Național al Literaturii Române București,  iulie 2023.

Portretele mele nu vizează captarea unei asemănări exterioare a unui subiect; ci mai degrabă un portal al unei călătorii interioare de auto-explorare. De regulă nu folosesc modele în efortul de a produce o imagine realistă. Deși fotografiile constituie punctul meu de plecare, mă bazez în principal pe procesele libere de memorie și imaginație creatoare. Portretele mele încapsulează truismul: subiectul întregii arte este, în cele din urmă, eul.

Prin amestecarea, construirea, tăierea, detalierea și răzuirea straturilor picturale, picturile devin texturate și bogate, transmițând atât complexitatea, cât și emoția brută. Trecând de la realism la abstracție, portretele evocă o tensiune între reprezentarea externă și ceea ce se află dedesubt. Explorând polaritățile inerente componentelor interne și externe ale portretizării.