Mă întorc la tine, iar și iar…și iar

Eu am să mă întorc la tine, insulă cu existentă incertă, pentru a cincea oară și crede-mă: nici de data aceasta nu va fi pentru ultima dată. Ca de fiecare dată, am să aduc cu mine tot ceea ce însemn eu. Voi lua cu mine părțile mele bune și părțile mele rele având credința că părțile bune vor deveni și mai bune, iar părțile rele vor deveni măcar puțin mai bune.

Dragă insulă, deși nu exiști pe hartă, sper că știi deja că ești cea mai frumoasă insulă.

Când suntem pe tărâmul tău, chiar și atunci când te vizitează furtuna și când cerul pare că stă să se prăbușească cât e el de înalt peste noi și trăsnetele zguduie pământul, chiar și cu corturile inundate, hainele ude, noi oamenii frumoși pe care i-au atras ca o sirenă cu cântecul ei, transformăm momentul în motiv de veselie. Noi nu ne temem. Ne strângem toți pe bacuri și conviețuim și ne cunoaștem și râdem și ne învingem fricile. Mai visătorii dansează pentru încetarea ploii pentru că vor să-ți fie ție bine, mai credincioșii se roagă pentru același final, mai cercetătorii ne spun foarte clar că deși pare că vine apocalipsa lumea nu se va sfârși aici.

Dragă insulă, deși nu exiști pe hartă și chiar dacă ai momente când aproape că nu exiști niciunde, spre exemplu în aprilie când ești scufundată în Dunăre, tu exiști în mine. Când ancorez pe țărmul tău e motiv de sărbătoare pentru mintea și pentru sufletul meu pentru că înseamnă că începe Atlantykron.

„Atlanty…cum? Mergi în tabără?”, sunt întrebată uneori.

Am încercat să le povestesc oamenilor despre tabără și de ce de fiecare dată când se termină nu îmi doresc decât să mă întorc acolo, dar îți mărturisc că am eșuat de fiecare dată. Nici măcar nu mă miră acest fapt căci sentimentul pe care îl capeți odată ce ai pășit pe tărâmul magic nu poate fi descris, ci doar simțit de fiecare în parte.

Dacă tu insulă ești corpul, Atlanykron este cu siguranță sufletul tău.

Oamenii pe care i-ai adăpostit de-a lungul timpului, nu mi-au fost doar profesori, ci și prieteni . Ei mi-au deschis mintea. Atlantykron mi-a arătat că există un întreg univers neexplorat dincolo de materie. În mod paradoxal, în ochii mei Atlantykron echivalentul unei lumi cât se poate de coerente din punct de vedere științific, dar mai este în același timp un loc miraculos, o altă dimensiune, un tărâm de basm unde timpul trece altfel, unde uiți că ți s-a descărcat telefonul cu cinci zile în urmă, ba chiar nu mai știi nici pe unde l-ai pus, unde rețelele de socializare nu mai există nici măcar în amintire și pe care îl părăsești în fiecare an cu greu. Ca să nu îți mai povestesc despre săptămâna de după tabără din fiecare an, când efectul Atlantykron care a schimbat din nou ceva la nivel subtil în ființa mea, persistă și încep să am halucinații: mi se pare că la metrou, în stația de autobuz, în piață, în supermarket – pe peste tot, văd fețele oamenilor insularilor, deși cu cei mai mulți nu am apucat nici măcar să fac cunoștință.

Da, am halucinații. Atlantykron este cel mai plăcut „drog” și recunosc că sunt dependentă.

Atlantykron este atât cunoaștere luciferică, cât și paradisiacă. Cine a zis că știința nu este artă sau mister? Cine poate spune că eu nu sunt tu?

De ce mă fascinează sufletul tău, adică tabăra? Pentru că ilustrează foarte bine idee de unitate în diversitate. Aici orice este posibil. Cântăreți, actori, scriitori, oameni de știință, ocultiști, visători, deschizători de drumuri , odată ajunși în dimeansiunea ta se transformă în Atlanți sau în Kroni, iar puterea lor devine atât de sclipitoare încât Superman, Batman, Lanterna Verde se pleacă în fața lor umili.

Nu în ultimul rând, doar pentru mine (probabil că și pentru alții), Atlantykron, adică sufletul tău, înseamnă vindecare. Vreau să știi că aici mi-am găsit pacea în vremurile cele mai tulburi, aici am găsit răspunsuri la întrebările care m-au neliniștit mult prea mult timp, aici am găsit deschidere și ajutor ca să mă regăsesc atunci când am simțit că sunt pe cale să mă pierd. Am plecat de aici de fiecare dată mai copil, mai plină de iubire și de pasiune, mai interesată de tot ceea ce poate exista, iar eu nu cunosc încă, mai convinsă că totul este mult mai mult decât ceea ce pare.

O insulă, acum chiar că m-am entuziasmat! Abia aștept să te revăd și sufletul meu să se scufunde în al tău!