Curs de pictura pe lemn

Curs de pictura pe lemn

Instructor: Valentin Ionescu

Iconostasul, numit şi catapeteasmă sau tâmplă, se prezintă ca un perete (din zid, lemn, metal) pe care sunt agăţate sau încrustate un număr de icoane, într-o ordine bine stabilită teologic. Deşi unii consideră iconostasul  ca un zid separator între altar şi naos, rolul lui principal a fost întotdeauna  acela de dispozitiv de expunere a icoanelor. În vechime, iconostasul a putut fi  foarte puţin dezvoltat, uneori prezentând doar două icoane: Mântuitorul şi Maica  Domnului. El s-a dezvoltat mai ales după victoria Ortodoxiei împotriva iconoclasmului, ajungând prin secolele XIV-XVI la forma şi structura unitară pe care le cunoaştem astăzi, cu mai multe rânduri de icoane. Asadar am pornit de la ideea de-a dezvolta si a pune bazele cunoasterii in randul celor mici si foarte tineri. Ca aptitudine si forma de exprimare in tehnica picturii laice voi incerca promovarea tehnicului si ineditului cu exprimarea clasica. De ce pictura laica crestina pe suport de lemn? Am ales oarecum din considerente romanesti si din iubire pentru valorile curate si pure ale izvoarelor crestine. Lucrul efectiv in curs se va desfasura de-a lungul a 3 zile si odata cu lucrul de atelier se va expune si un scurt istoric al dezvoltarii acestuia specific  artei populare.

Structura altarului:

1. Rândul întâi simbolizează Biserica luptătoare (de pe pământ) și îndeosebi Biserica locală, făcând  vizibilă legătura între cer și pământ și cuprinde: icoanele împărăteşti ale lui Hristos (în dreapta porţii împărăteşti pentru privitor) şi Maicii Domnului cu Pruncul (în stânga);porţile împărăteşti cu icoana Bunei-Vestiri şi cei patru Evanghelişti (în mijloc); pe ușile împărătești mai pot apărea, în locul Evangheliștilor, Sf. Vasile cel Mare și Sf. Ioan Hrisostom, cu Liturghiile scrise. două uşi laterale diaconeşti ce au zugrăvite chipurile arhanghelilor Mihail şi Gavriil sau pe diaconii Ştefan, Filip sau Laurenţiu; pe ușa dinspre Sud mai poate fi reprezentat uneori Sf. Dismas,tâlharul cel bun.icoana hramului bisericii (în dreapta) şi Sfântul Nicolae sau Sfântul Ioan Botezătorul (în stânga); în tradiţia rusă, se poate întâmpla să mai existe încă un rând de uşi laterale, precum şi icoana hramului al doilea al bisericii.

Iconostasul Bisericii Stavropoleos, București

2. Rândul al doilea: icoanele praznicelor, adică ale sărbătorilor mari, având în centru icoana Cinei de  Taină sau Mahrama Domnului (Mandylion); acesta reprezintă vremea venirii Mântuitorului Hristos pe pământ și  instituirea Legii Harului, care înlocuiește Legea veche.

3. Rândul al treilea: chipurile celor 12 apostoli şi la mijloc icoana Deisis (cu Hristos Judecător șezând pe  tron, însoțit de Maica Domnului și de Sf. Ioan Botezătorul) sau Sfânta Treime; uneori pot apărea aici și îngeri  sau sfinți episcopi, monahi sau mucenici, acest rând simbolizând roadele Întrupării și ale Cincizecimii, precum și  rugăciunea Bisericii pentru lume. Ordinea rândurilor al doilea și al treilea este variabilă: uneori apar mai întâi  Praznicele, alteori Apostolii.

4. Rândul al patrulea: 12 proroci mari şi mici ai Vechiului Testament având în mijloc icoana Maicii Domnului cu  Pruncul (Orantă). Acest rând închipuie lumea aflată sub Legea Veche, Legea lui Moise, având-o în centru pe Maica Domnului,  întrucât Aceasta este centrul tuturor proorociilor.

5. Rândul al cincilea: foarte rar, apare acest al cincilea rând, cel al Patriarhilor din Vechiul Testament, până la  Patriarhul Avraam, având în centru prima arătare a Sfintei Treimi de la Stejarul lui Mamvri. Acest rând închipuie lumea  de la Adam și până înainte de instituirea Legii lui Moise.

6. Sus de tot, în mijlocul iconostasului, se înalţă Crucea Domnului, având de o parte și de cealaltă Icoana Maicii Domnului  şi pe cea a Sf. Apostol Ioan. Acesta nu e considerat un registru de sine stătător.

Astfel, iconostasul se constituie într-o recapitulare sintetică a istoriei mântuirii.