Gabriela Milodin

Instructor coregraf – Dans String

Este foarte important ca fiecare dintre noi sa aibă încredere în propriile sentimente, gânduri și imaginație, oricare ar fi acestea, fără a forța nimic […]. O abordare deja trasată nu ma interesează, pentru că e definitiva. Cred ca e bine să nu știi, e fantastic să nu știi…” (Pina Bausch, coregraf).

„Îmi amintesc că eram în clasa a 8-a şi aveam o ora liberă unde aveam voie să ţinem noi cursul. Cand a venit rândul meu nu am ştiut ce se întamplă cu mine. Mă simţeam parcă într-o transă. Deşi trebuia să ţin un curs teoretic, am pus pur şi simplu muzică şi i-am rugat pe colegii mei să se ridice şi să danseze.” (Gabriela)

Gabriela dansează de la 15 ani şi predă dans de la 16 ani jumătate. Totul a început cu visul de dansa vals şi samba, urmând ca după 4 ani de dans sportiv de performanţă să cunoască tangoul argentinian, pe care l-a învăţat în Romania şi apoi de la mari maeştrii din Buenos Aires. A urmat întalnirea cu dansul contemporan (cu care a obţinut la primul ei concurs locul 3 la Campionatul Mondial de Dans Modern de la Veszprem, Ungaria în iunie 2011), teatrul – dans şi flamenco-ul, cel despre care spune că a cucerit-o iremediabil, prin profunzimea abordărilor sale. Marturişeste că micile pauze pe care le-a luat de-a lungul timpului au facut-o să creadă şi mai tare în puterea minunată a dansului, de a vindeca, de a dezlănţui, de a exprima trăirile profund umane, de a crea frumosul. Din 2011 dansează flamenco contemporan, studiază cu profesori din Andaluzia, Barcelona, Moscova, Londra sau Paris, iar în prezent este dansatoare independentă şi îşi creează coregrafia propriilor spectacole ce urmează să le pună în scenă. Atunci când nu dansează călătoreşte, este model de fotografie de artă, cantă şi compune muzică.
Conştientizând precaritatea omului şi necesitatea unei forţe spirituale pentu a supravieţui, prin dans Gabriela a găsit remediul pentru deblocarea spiritului şi a gândirii, ca o dezalienare a mentalului închis în carapacea deprinderilor de gândire şi reprezentare. Dansul, în viziunea ei, nu este ceva ce trebuie imitat, ci este ceva la fel de natural cu a manca sau a merge. „Este flacăra pe care o aprindem în înteriorul nostru şi îi dam voie să ardă şi să se exprime, fără barierele minţii. Nu putem cunoaşte nimic din exteriorul nostru dacă nu ne conştientizăm braţele, picioarele, minunea trupului în care ne aflăm, cu varietatea emoţiilor sale pe care le trăim prin dans.” (Gabriela Milodin)